Scrisoare...

Nu va iert...nu va iert pentru ca m-ati aruncat in gura lupilor fara nici un sprijin.M-ati lasat singur intr-o lume mare si rece in care nimeni nu imi era prieten. O lume neagra si pustie in care totul are gust amar de gri si gust de pustiu...M-ati aruncat ca pe o carpa si acum, acum imi cereti diamante...de parca in noroi gaseam diamante...Si tot voi sunteti nemultumiti , nemultumiti ca nu am radacini si nu fac fructe pretioase pe care lumea sa se inghesiue sa le cumpere. E drept , nu v-am spus multe...si asta poate nu v-a lasat sa ma intelegeti dar , tot de la voi am invatat sa tac...sa tac si sa merg chiar si ranit mai departe...voi m-ati invatat ce este o piatra si cum e sa fii inghetat...voi mi-ati dat nepasarea si nedumerirea...spiritul pagan, nemultumirea...voi mi-at dat toate erorile si toate lucrurile rele. Da , si tot voi m-ati trimis la foame, intuneric , rau, la bola si la decadere...si de la voi am toate defectele ...Sunt ca o piatra macinata si roasa de ape, si inca indur..si as vrea sa va spun tot dar nu pot pentru ca nu am cui...sunt sigur ca nu m-ati intelege...voi nu stiti...la VOI a fost altfel. Si acum inca mai cuget , nu stiu daca sa va urasc sau sa imi fie mila....Dar totusi ....cred...ca ...va urasc....